La Bangkok am avut in fiecare seara cate o cina speciala. In prima am mers la Siam Niramit, pentru a vedea un show de exceptie.
In primul rand va spun ca tradus numele inseamna ceva de genul Tailanda Magica. Siam, este denumirea veche a Tailandei iar Niramit "creatie magica". Proprietarii acestui proiect care exista si in Phuket, sunt patronii de la fabrica de bere care produce brandul local Chang. Proiectul a costat mai mult de 40 milioane USD, dar ganditi-va ca este construit in centrul Bangkok-ului, acolo unde terenurile sunt foarte scumpe, ca acolo este o sala de spectacole in forma de amfitreatru, care are 2000 de locuri, ca scena acestuia este inclusă în Cartea Recordurilor Guinness, fiind cea mai mare nu numai în Bangkok, ci și în întreaga lume. In aceiasi incinta exista si un mic sat traditional, cu case din diferite zone ale Tailandei, iar in curtea amenjata se desfasoara spectacole folclorice.
Este un loc care atrage zilnic mii de turisti, impartiti pe mai multe serii. Noi am preferat ultima reprezentatie, asta pentru a avea timpul necesar pentru a ne intoarce din calatoria la Piata Plutitoare...Asa ca iata-ne dupa emotiile de intarziere din cauza traficului, in fata complexului. Ne-am schimbat rapid cu hainele pe care le aveam pregatite in autocar si am intrat in restaurant. Este unul gigant, impartit pe sectoare, cu insule bufet in mai multe zone centrale. Pentru a fi cinstit, mancarea, sau poate organizarea, nu este pe masura spectacolului. Seamana mai mult cu o mega-cantina in care daca n-ai mai fost niciodata te orientezi cu greu, iar preparatele sunt departe de traditional si parca si mai departe de international. Cred ca s-a incercat o adaptare la numarul mare de oameni care sosesc aici zilnic si la varietatea de popoare si rase...Oricum lumea nu vine in special pentru spectacol ci pentru spectacole si pt micutul sat etnografic.
Cina am luat-o in fuga, in 30 minute eram deja in curtea interioara, acolo unde incepand cu 19:00 incepea un spectacol cu dansuri traditionale. Lumea statea deja aranjata in cerc in asteptarea perfomerilor. Este un mic spectacol, de incalzire si acomodare cu ce se va intampla inauntru. E placut, interesant si interactiv, la un moment dat sunt luati turisti din public care danseaza impreuna cu profesionistii.
Pentru ca stiam spectacolul, am colindat in fapt de seara satul etnografic, bucurandu-ma de linistea care domnea peste casele de acolo. Toata lumea era sau la cina sau la spectacolul folcloric, asa ca in sat n-am intalnit decat vreo zece persoane...
M-am intors apoi si impreuna cu cei din grup care asistaseara sau chiar participasera la spectacol, am intrat in amfiteatru. Gigant, intradevar. Iar show-ul grandios, luminile si decorurile magice. Se folosesc peste 500 de costume, asa ca totul este fabulos...
Dar să merg la spectacolul în sine. În prima parte, cu o coregrafie exceptionala, se descriau două perioade de aur din istoria regatului: Sukhothai si Ayuthaya. Apropo de intelegerea a ceea ce se prezenta: daca nu erai familiarzitat cu istoria Tailandei, nu gustai decat atmosfera fantastica creata de dans, costume, coregrafie si lumini; insa nu intelegeai despre ce se povesteste acolo. Atunci si mai mult, a doua zi mi-a parut rau ca nu povestisem celor din grup mai multe despre istoria Siam-ului... Dar nu doar ca nu a fost timpul si cadrul, dar de cele mai multe ori in grupurile cu care am fost plecat, am observat ca doar un mic mic segment este atent la explicatiile mele istorice, chiar daca le-am simplificat si un pic romantat...M-am trezit de multe ori vorbind si explicand in autocar, in timp ce in jur se povestea de zor despre alte lucruri...Asa ca am considerat sa nu mai plictisesc cu asa ceva si am luat obiceiul doar de a puncta...Asa am facut si de aceasta data, dar cum istoria Tailandei era total necunoscuta celor din grup si cum increngatura aceea indiano-chineza care sta la temelia poporului siam este destul de complexa, ar fi trebuit sa gasesc cumva un pic de timp macar pentru cei care doreau sa asculte...
Deci pentru a înțelege esența a ceea ce se întâmplă pe scenă, trebuie să fiți puțin puțin familiarizati cu evenimentele care au loc în această perioadă. Cu intarziere, dar cum consider eu ca niciodata nu e de prisos, va scriu cateva repere din istoria Tailandei, poate o legati acum de ce ati vazut si va reamintiti de pe scena...
Unii istorici spun ca urme de civilizatie apar aici cu 5000 de ani in urma, sunt cateva vestigii care intaresc afirmatiile lor. Daca o luam din era noastra, sa spunem ca prin sec VI cateva comunitati de fermieri s-au stabilit in sudul Thailandei. Cat despre religie, budismul Theravada a intrat in regiune in jurul secolelor II si III I.Hr. cand misionari din India au fost trimisi catre o zona numita atunci "Suvarnabhumi" (Myanmar, Thailanda si Cambodgia Centrala).
O prima perioada de centralizare a fost Dvaravati, cand cateva orase libere, s-au unit in zona Nakhon Pathom, Asta a durat pana in secolul al XI-lea atunci cand uniunea au cazut sub dominatia politica a invaziei khmerilor.
In secolul XIII-lea mai multe principate din Thailanda ce erau amplasate pe valea fluviului Mekong se unesc si preiau regiunea Haripunchai de la monsi si zona Sukhothai de la khmeri.
Regatul Sukhothai isi declara independenta in 1238 si incepe sa se extinda rapid. Sukhothai este considerata, alaturi de Ayuthaia, una dintre cele doua perioade de aur ale Siam-ului. De "vina" a fost regele Ramkamhaeng, un monarh vizionar ale carui contributii la cultura, educatia si arta thailandeza au fost uriase. Lui ii este atribuita inventarea alfabetului thailandez, imprumutand elemente din scrierile khmerilor si Mon. In epoca lui au loc victorii in care armata era ajutata de elefanti, se dezvolta un comert infloritor si liber, are loc sfarsitul sclaviei, apare dreptul la mostenire etc. El a imprumutat ce este mai bun din alte culturi si a adaptat. In timpul domniei sale a reinviat buddhismul Theravada, folosindu-i preceptele ca platforma de guvernare. Prin aceasta abordare, Sukhothai a castigat pace si prosperitate.
In timpul secolelor XIV si XV regii thailandezi ai dinastiei Ayuthaya au devenit foarte puternici si au inceput sa extinda regatul spre est, pana au pus stapanire pe teritoriul Angkor in 1431 detinut pana atunci de khmeri. Ayutthaya, cea care da si numele perioadei, a fost capitala Thailandei între anii 1350 și 1767, este una dintre cele mai vechi așezări din Asia de Sud-Est. Este orașul de suflet al thailandezilor, capitala lor spirituală și un tezaur al artei și arhitecturii locale.
Pentru o scurta perioada de timp, undeva de la mijlocul secolului al XVI-lea si pana la sfarsitul acestuia, Ayuthaya si regatul independent din Chiang Mai au intrat sub controlul vecinilor, a Birmaniei. Regatul Tailandei a recastigat controlul ambelor zone pana la sfarsitul secolului, dar vesnicii lor dusmani, birmanezii au invadat din nou Ayuthaya in 1765, dar au fost invinsi si s-au retras.
In 1769, o noua capitala thailandeza a fost stabilita la Thonburi pe malurile raului Chao Phraya in apropierea Bangkok-ului. Pana atunci tailandezii au preluat din nou controlul asupra tuturor regiunilor sale.
Perioada monarhiei. In 1782 regele Rama I a fost incoronat. El a mutat capitala peste rau la Bangkok, si a domnit ca primul rege al dinastiei Chakri. In 1809 Rama al II-lea, fiul lui Rama I, a urcat pe tron si a condus pana in 1824. Regele Rama al III-lea (1824-1851) a inceput sa dezvolte schimburile comerciale cu China si a reusit cresterea productiei agricole interne.
Cand regele Mongkut (Rama al IV-lea), a luat tronul în 1851, el a stabilit rapid relatiile diplomatice cu natiunile europene, in acelasi timp evitand cu abilitate colonizarea Thailandei. El a început de asemenea, o perioada de reforma a comertului si de modernizare a sistemului de invatamant. Fiul sau, regele Chulalongkorn (Rama al V-lea 1868-1910), a continuat modernizarea sistemelor juridice si administrative, precum si constructia de cai ferate. In timpul domniei sale de 15 ani (1910 - 1925) regele Vajiravudha (Rama al VI-lea) a introdus invatamantul obligatoriu si a realizat alte reforme in sistemul admnistrativ.
In 1925, fratele regelui Vajiravudha, regele Prajadhipok (Rama al VII-lea 1925-1935) a urcat pe tron. Sapte ani mai tarziu, un grup de studenti thailandezi stabiliti în Paris, au montat o lovitura de stat fara varsare de sange, care a condus la crearea unei monarhii constitutionale similare cu cea care a existat în Marea Britanie. Un lider militar-cheie in lovitura de stat, Phibul Songkhram, a preluat puterea si a mentinut controlul statului pana la sfarsitul celui de-al II-lea război mondial. Rama al VIII-lea, Ananda Mahidol, a devenit rege în 1935, dar a fost asasinat în imprejurari misterioase in 1946. El a fost succedat de fratele sau mai mic Bhumipol Aduldej care a devenit Rama al IX-lea. Dupa moartea lui Bhumipol Adujdej de care va povestisem anterior ca a fost foarte apreciat de popor, a urmat fiul sau, numit regal Rama X-lea.
Dupa u pic de istorie, continui cu spectacolul in sine. Al doilea act este unul mai religios, spiritual. El descrie cele trei părți ale lumii noastre: iadul, cerul și pădurea cu zane, în care locuiesc tot felul de creaturi fabuloase. Iadul este prezentat foarte persuasiv, cu mentiuni: cei care beau, care mint, ajung acolo fierti in cazanele dracilor...iar reprezentarea alegorica este uluitoare...
Și, în sfârșit, ultimul act este dedicat modernității thailandeze. Spectacolul dramatizat ilustrează festivalurile și sărbătorile din Thailanda. Songkran, Loy Krathong și alte festivități sunt descrise într-un mod fabulos.
M-a impresionat si anul trecut si anul acesta, lacul creat pe scena, este incredibil tehnic cum au reusit sa o faca...M-au placut mult costumele de final, cu care s-a defilat in sala....iar de efectele speciale și decorații ce sa mai zic...?
Pentru ca in timpul spectacolului nu era voie sa faci fotografii sau sa filmezi, am descarcat de pe net cateva imagini, pentru a intelege despre ce povestesc...Restul insa sunt, fotografiile facute de mine...Enjoy its!